Dragii mei cititori, iata ca reusesc sa dau drumul concursului promis cu ceva timp in urma , concursul de pietre pictate!
Lucrurile sunt frumoase si simple, iesim la aer, cautam o piatra anume, o tinem in palme, lipim cateva clipe urechea de sufletelul ei, sigur veti auzi o bataie usoara de inima, un glas timid va spune exact ca la "Vocea Romaniei" -
eu te vreau si va continua...
tu ma vrei? o sa ii raspundeti -
sigura ca da, am sa te fac faimoasa! ...si asa veti ajunge cu piatra acasa si aici incepe alta poveste pe care insa mi-o veti povesti voi intr-un comentariu pe pagina concursului , poveste pe care o veti insoti de o fotografie cu rezultatul final si un link catre pagina unde ati postat fie ca este blog sau facebook!
Concursul se incheie pe 31 octombrie!
Cum v-am obisnuit , premiul surpriza, va fi ceva frumos si util!
Votul va apartine, se va vota in pagina concursului printr-un comentariu care nu va fi vizibil decat dupa data incheierii voturilor, asta inseamna perioada de votare 1 - 7 noiembrie
Mult succes si inspiratie si ca sa prindeti curaj am mazgalit si eu o pietricica, s-a cam suparat pe mine, nu e foarte multumita de rezultat, mi-a spus ca si-a luat adio de la faima, dar eu ce sa fac, ata ete:)!!
start!
1.
piatra cu floarea soarelui si paianjen
2.
ana, mami de anisia si anisia (4 ani)
Anisia a cules pietrele din gradina din fata blocului, in serile calde,
in care ne opream la bloc pentru a ne juca cu pietrele( facea impreuna
cu prietenele ei mancare, focul, sau ce alte lucruri isi imaginau). A
spalat pietrele, eu le-am sters, si apoi ne-a venit ideea sa pictam
niste flori. A ales culorile; astfel pitricica cu floare alba este
pictata cu guase, iar pitricica cu floare rosie este pictata cu
acrilice.
A fost o placere sa infrumuseteze astfel pietricelele.
3.

4.
Violeta, (mami) si
Ioan (4 ani si 8 luni)
Ciorba
de pietre
A fost odata,
doar o data, demult, dar nu tare demult, pe vremea cand copiii se jucau cu
pietre si cu bete, o fata. Era mica,blonda,bucalata,dragalasa,dar un pic
rautacioasa…
Intr-o zi, pe
cand se juca in curtea din fata casei noastre, fetita il zari pe Ioan pe drum.
Veni fuga,fuguta la poarta,dadu deoparte pietrele pe care le pusese in fata
portii pentru ca nimeni sa nu poata deschida poarta ( sa intre sa-i ia
jucariile) si curioasa il intreba pe face. Pe vremea aceea,Ioan nu stia sa spuna
prea multe.asa ca,in locul lui, pus pe sotii,raspunse tatal:
-Facem…ciorba de
pietre.Ai mancat vreodata?
-Nu,spuse mica
blonda.
-N-ai mancat?Nu
ti-a facut mama ta niciodata?
-Nu mi-a
facut,zise fetita.
-Hmmm…pai ia sa
o rogi sa-ti faca.e f buna.
Nici una,nici
doua,fetita noastra se puse pe cules pietre.culese,culese si dupa ce-si umplu
poala de pietre se-ntoarse acasa.le varsa pe masa,apoi o striga pe mama ei:
-mama,ti-am adus
pietre sa-mi faci ciorba!
-ce sa-ti
fac?intreba mama…
-ciorba,mama.nu
stii ce-I aia ciorba de pietre???
Mama,uimita,o
lua la intrebari: cine,cum,unde i-a spus o asemenea aberatie.fetita ii povesti
totul f serioasa,apoi lua pietrele,le spala si le puse in bucatarie.cu mare
greutate a reusit s-o convinga mama ei ca nu putem face mancare din pietre,ca
“nenea florin” a glumit,etc
Timpul a trecut,
copiii au crescut,iar pietrele…puse in castronele,”mancate”cu lingurite
improvizate,pictate cu acuarele
5.
alexandra / ghemuletulincalcit.blogspot.com
am desenat un copac "despuiat" de toamna care a venit....
6.
vero (mami) si alice (3 ani si 7 luni)