Este sfarsit de saptamana, ce bine, ne mai odihnim si noi un pic!
Azi , plimbandu-ma cu Catalina in drum spre colegiul lui Miri ma gandeam ca acest drum (care azi ne-a luat aproape o jumatate de ora sa-l strabatem) l-as fi parcurs in mod normal in 10 minute daca as fi fost singura sau daca as fi avut-o pe Cata in carut...Dar ei nu-i mai place cocotata acolo, ea stie ca de acum poate atinge, poate explora si cunoaste, poate ajunge oriunde isi imagineaza ea ca ar vrea...si fara graba, ea nu simte timpul, nu stie ce e timpul, isi traieste clipele cu uimire si bucurie, ca o curioasa mica ce e...Si atunci mi-am zis ca este o lectie pe care ar trebui sa o reinvat, sa fac asa din secunde clipe lungi, din ore un timp fara graba, sa ma bucur de ce este in jur si sa redescopar frumusetea si naturaletea lucrurilor...
Va doresc un asa weekend de return to innoncence!
Si tot in plan innocence va las pietrele lui Miri!
6 comentarios:
Avem nevoie cateodata de o pauza asa... de evadare:)
Miri sunt superbe pietrele. Sa stii ca si eu ma pregatesc sa le iau la rost...:D pietrele mele:D
avand in vedere ca sunt facute de copii...sunt foarte frumoase.Pupicei si pentru pictori
Ce imi place poza cu Miri si cu pietricica cu ochisori...este superba...imi sugereaza ceva gen"copii vad lumea cu alti ochi decat oamenii mari"..Foarte frumoasa..
multumim, angi!
copiii dau nastere unei altfel de frumuseti !
Alexandra, ti-am mai spus ca esti geniala!
Observatia ta completeaza asa frumos imaginea, multumesc mult de revelatie!
Publicar un comentario